Celebra psihanalista de copii, Francoise Dolto, isi povesteste, la indemnul fiicei sale, propria copilarie si tinerete, scotand in evidenta, prin multe anecdote savuroase sau triste, povestile care construiesc sau distrug un copil. Descoperim astfel destinul unei fetite iesite din comun, cu o vocatie precoce, dar nascuta intr-o familie foarte conformista. Observandu-si cu atentie fratii mai mici, Francoise Dolto realizeaza inca din adolescenta faptul ca, atunci cand in jurul unui copil se petrec lucruri care il afecteaza emotional, acesta se imbolnaveste. " Nu de boli adevarate, dar, oricum, de unele care provoaca neplaceri in familie si le complica celor mici viata ce ar putea fi altfel atat de linistita!" Tot de mica, ea isi propune sa devina "medic de educatie" si reuseste, in ciuda piedicilor din partea familiei. Departe de scrierile teoretice, aceasta carte este de fapt o marturie autobiografica foarte pasionanta. Medic pishanalist (1908- 1988), Francoise Dolto este una dintre figurile marcante ale miscarii psihanaliste in Franta. Ideile si munca sa au schimbat radical modul in care adultii privesc copiii. << Imi amintesc, de exemplu, ca eram intrebata: ?La ce te gandesti?? si ca intrebarea asta ma inspaimanta, pentru ca de fiecare data cand spuneam la ce ma gandesc, eram pedepsita fiindca ma gandeam la lucruri care deranjau: ?Dar ce idei ai si tu!?, mi se reprosa. Asa ca, intr-o buna zi, mi-am spus: ?Trebuie sa am un raspuns pregatit pentru care sa nu fiu certata?. Si imi aduc aminte ca la un moment dat am raspuns: ?Ma gandesc la sarmanii soldati din transee!? Numai ca era un raspuns vechi, pe care-l aveam gata pregatit de patru ani, desi razboiul se sfarsise! ?E absolut nebuna!?, a venit replica.>> (Despre copilarie, cu Francoise Dolto) " Eu n-am avut niciodata sentimente de dezaprobare fata de adulti, doar le constatam ciudateniile. Nu ma gandeam ca e rau sau nepotrivit ceea ce fac ei, nu. Nu le reprosam nimic: erau lucruri de la sine intelese, asa erau ei, asta era specia lor; doar ca-i consideram ciudati. Si ma intrebam cum de puteau fi adultii atat de ciudati, din moment ce au fost si ei copii.". (Despre copilarie, cu Francoise Dolto)
Cărți,multe cărți.
