Etapele constructiei copilului si rolul parintilor

Copiii nu sunt nici niste adulti in miniatura, nici niste bebelusi debili. Pe langa iubire, ei au o nevoie vitala de limite si de reguli.  Cum crestem? Cum trecem de la starea de sugar la aceea de adult pe deplin dezvoltat si civilizat? Aceasta evolutie decurge dintr-un proces ?natural? sau necesita implicarea parintilor? Este de preferat o educatie bazata pe comunicare sau una punitiva si riguroasa? Exista o tendinta spre delincventa pe care am putea sa o depistam inca din copilarie? Iata tot atatea intrebari la care lucrarea de fata ofera raspunsuri.  Bazandu-se pe opera psihanalistei Françoise Dolto, autoarea ne prezinta in detaliu si intr-un limbaj accesibil tuturor modul in care se dezvolta copilul, diversele etape ale formarii sale psihice, de la momentul conceperii si pana la finalul adolescentei si, mai ales, rolul determinant pe care il au parintii de-a lungul acestor ani. Prin prisma experientei sale de psihanalist, autoarea explica aici, prin exemple concrete, ca trecerea copilului de la o etapa la alta nu poate avea loc fara ajutorul parintilor. Iesind din alternativele considerate de unii inevitabile ? ori vorbim cu copiii, ori le fixam limite ? Claude Halmos arata ca rolul parintilor este tocmai acela de a imbina ambele actiuni, deci de a discuta cu copiii si de a le impune limite, la fiecare varsta.   Formata la scoala renumitei psihanaliste Françoise Dolto, precursoarea psihologiei infantile in Franta, Caude Halmos este o cunoscuta specialista pe probleme de violenta si abandon infantil, autoare a numeroase publicatii de pedopsihologie. Din 1998 colaboreaza cu revista Psychologie magazine, unde, printre altele, raspunde la intrebarile trimise la redactie de copii. ?Atunci cand vorbim de psihic, procesul cresterii si al dezvoltarii presupune o evolutie extrem de complexa. Pentru ca «a fi mare» ? si este important sa li se explice copiilor acest lucru ? nu inseamna doar a deveni un om «mare». Inseamna a deveni o «persoana adulta», ba mai mult, o persoana adulta «civilizata». Adica o fiinta care demonstreaza, prin ceea ce este in prezent, ca a reusit de-a lungul vietii sa-si foloseasca din plin potentialul oferit de conditia umana: sa gandeasca, sa vorbeasca, sa dobandeasca noi cunostinte, sa aiba emotii, sensibilitate fata de semeni (si mai ales fata de suferinta lor), sa isi faca relatii, sa iubeasca. O fiinta capabila sa accepte legile care guverneaza viata sociala si sa se supuna lor, pentru a trai in armonie atat cu sine, cat si cu ceilalti.? - (?Etapele constructiei copilului si rolul parintilor?) ?Cartea de fata se adreseaza in primul rand parintilor. Nu am inclus aici sfaturi propriu-zise, ci am descris fiecare etapa a cresterii copilului, cu problemele aferente. Explic ce anume se poate intampla daca nu sunt impuse niste limite, astfel incat parintii sa isi dea seama cu ce se confrunta propriii copii, dar si sa gaseasca solutii, folosind gesturile si cuvintele potrivite. Adultii pot avea de invatat si din alt punct de vedere, mai exact sa isi inteleaga blocajele cu care s-au confruntat in propria copilarie. Sunt regasite aici regulile generale ale constructiei unei fiinte umane, modelata ulterior de istoria personala. Este, daca vreti, fundatia casei, zidurile si acoperisul, ai carei arhitecti sunt chiar parintii. Nu in ultimul rand, cartea se adreseaza societatii. Sistemul de invatamant are un rol capital. In primii ani de scoala, se poate interveni eficient in vederea prevenirii delincventei, in special a violentei. Cei mici vor intelege astfel ca legile nu sunt simple inventii ale parintilor, ci li se aplica tuturor, indiferent de context.? - Interviu acordat de Claude Halmos revistei Psychologies