Evangheliile si credinta fata in fata cu psihanaliza

Francoise Dolto, convorbiri cu Gerard Severin „Cititi Evangheliile! Cine a mai vorbit, cine a mai trait asa cum a fa­cut‑o El? Nici un om, nici un savant nu ar fi putut sa inventeze din nimic asa ceva: Iubirea Care Se face Om! Acest Om este prevestit de Scripturi. El este Cel pe Care omenirea monoteista si tematoare Il astepta.” „In orice fel l‑am studia, textul Evangheliei nu inceteaza niciodata sa ne aduca ceva nou. Este inepuizabil.” „Cum se face oare ca aceste texte, aceste insiruiri de cuvinte ne socheaza constiinta, iar undele de soc ajung pana in inconstient, tre­zind bucuria si dorinta de a cunoaste, de a cunoaste Imparatia lui Dumnezeu?” *** Francoise Dolto (1908‑1988), nume consacrat in spatiul pediatriei si al psi­hanalizei, ne prezinta intr‑un dialog profund meditativ si zguduitor, avand ca reper cateva pagini din Evanghelii, ceea ce experienta unei vieti atesta despre strafundurile inconstientului si subconstientului uman. Crescand intr‑un mediu catolic, in urma casatoriei ajunge sa cunoasca indeaproape Ortodoxia si etosul ortodox, sa descopere si sa se apropie de dum­nezeiasca Liturghie Ortodoxa, ceea ce a fost pentru ea „o adevarata noua revolutie asemenea psihanalizei”. Evangheliile si credinta fata in fata cu psihanaliza – lucrare care face o se­paratie clara intre duhovnicesc si psihologic – este rodul valorificarii psihanalizei ca forma de psihopedagogie si de educatie publica si totodata un indrumator necesar pentru psihoterapia ortodoxa actuala. Alegand sa vorbeasca despre credinta in Iisus Hristos – lucru cu totul ne­­obisnuit pentru un psihanalist: „In mod surprinzator, unii psihanalisti imi re­pro­seaza credinta, dar ei nu‑si reproseaza ca nu cred!” –, autoarea ajunge inevitabil fata in fata cu textul evanghelic, pregatita sa descopere resorturile fundamentale nu doar ale credintei, ci ale insesi menirii vietii umane: „Iisus, Fiul lui Dumnezeu, si Evangheliile au produs o cotitura in istoria lumii si in propria mea istorie, reveland arta de a‑mi conduce viata cu dragoste, asa cum fac copiii, dincolo de ratiunea si de neputinta omeneasca.” Fragment din cartea "Evangheliile si credinta fata in fata cu psihanaliza" de Francoise Dolto si Gerard Severin "Cand Iisus spune Lasati copiii sa vina la Mine, Cel care vorbeste nu este oricine, ci Fiul lui Dumnezeu. El spune astfel: Dincolo de identificarea cu tatal si cu mama voastra, trebuie sa fiti initiati in Dorinta voastra, aceasta raportare la Dumnezeu. Nu ramaneti inchisi in dorinta voastra dependenta de parinti, acesti reprezentanti parcelari ai lui Dumnezeu pentru o vreme, vremea primei copilarii, cand erati imaturi din punct de vedere fizic. Intr-adevar, parintii Il reprezinta pe Dumnezeu pentru copiii lor, deoarece copilul este mic, iar parintii sunt mari. Deoarece copilul este o mica masa, o particica dintr-o mare masa purtatoare, si pentru el parintii reprezinta modelul trupesc adult la care se straduieste sa ajunga. Din pricina acestei dependente trupesti, copilul poate crede ca fiinta umana adulta este reprezentantul insusi al Dorintei, in timp ce, de fapt, parintii nu sunt decat reprezentantii legii Dorintei in neamul lor. Copilul, crescand, poate crede in continuare ca tatal si mama sa sunt materialmente reprezentantii lui Dumnezeu. Dar ar fi o pervertire. Spunand Lasati copiii sa vina, Hristos spune: Acesti copii nu sunt ai vostri, sunt ai Mei, Fiul lui Dumnezeu, sunt ca Mine, copii ai lui Dumnezeu care s-au intrupat prin mijlocirea voastra. Sunteti ca si Mine copii ai lui Dumnezeu, intrupati prin mijlocirea parintilor vostri, ei insisi copii ai lui Dumnezeu. In fata lui Dumnezeu, ei sunt egalii vostri. Lasati-i si vina la libertatea de a dori, pe care Dumnezeu o sprijina. Asta e tot. Din momentul in care o fiinta isi focalizeaza iubirea asupra lui Hristos si asupra a ceea ce El spune, are libertate deplina? Da, dar pentru noi, parintii umani, legati cu toate fibrele inimii de copiii nostri si ei de noi, sfatul de a-i lasa sa-si asume riscuri ne inspaimanta, iar pentru ei, cel de a-si indurera parintii si de a-si atrage dezaprobarea lor e atat de scandalos! Un copil stie prea bine ca langa tatal si mama sa a cunoscut iubirea si siguranta. Ei bine, aceste valori ale vietii le va cauta de-acum nu la parintii sai, ci la Iisus. In zilele noastre, cine ar indrazni sa spuna asa ceva copilului sau?"