Oare ce se poate spune despre intervalele cele mai plictisitoare ale existenței? Propunându-ne o plimbare inedită prin proză, pictură, teatru, poezie și filozofie, din Antichitate până în prezent, Harold Schweizer ne răspunde surprinzător: mai multe decât am crede. Penelopa își țese pânza în așteptarea lui Odysseu, Vladimir și Estragon vagabondează așteptându-l pe Godot și fiecare dintre noi are ceva de așteptat: sosirea unui autobuz în stație, un apel care nu mai vine, ceainicul care stă să dea în clocot. Dar pătrundem oare sensul gesturilor noastre de nerăbdare? Despre așteptare explorează aceste întrebări și altele asemenea. Aducând în discuție câteva exemple fascinante, de la reflecțiile filozofului Henri Bergson pornind de la un cub de zahăr până la picturi ale lui Ferdinand Hodler și texte de Rainer Maria Rilke, Elizabeth Bishop și Raymond Carver, Harold Schweizer analizează din multiple perspective acest fenomen pe cât de prezent, pe atât de des trecut cu vederea. De la disperare la speranță, trecând prin plictiseală și absurd, autorul propune o filozofie a așteptării, înțelegând-o nu ca simplu segment de timp ce trebuie traversat, ci ca pe o condiție a ființei omenești.
Cărți,multe cărți.
