Democratia constitutionala - utopie si/sau realitate

Democratia constitutionala - utopie si/ sau realitate este o carte unica in peisajul doctrinei filosofico-juridice din tara noastra. Prin aceasta lucrare prof. Ioan Alexandru, un jurist cu evidente afinitati interdisciplinare - si spun acest lucru gandindu-ma atat la Tratatul de administratie publica, premiat de Academia Romana pentru lucrarile aparute in 2008, cat si la lucrarea Interdisciplinaritatea - noua paradigma in cercetarea si reformarea administratiei publice, aparuta la Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2010 - a inteles ca judecatile filosofice, sau mai bine zis analiza filosofica, pot aduce lumina in zonele de granita relativ obscure ale cunoasterii juridice. Evitand cu dibacie o abordare ideologica, semnaleaza faptul ca, in conditiile in care multi teoreticieni s-au instalat intr-un confort intelectual tipic faimosului postmodernism, care tinde sa ne faca sa credem ca nu ni se mai poate intampla nimic foarte grav, ar trebui, totusi, sa intelegem ca in fond democratia este doar o componenta in procesul de evolutie, de progres, ceva care devine o aspiratie a oamenilor si care nu se realizeaza totusi de la sine. Democratia, ca si prosperitatea, nu apare de la sine la un anumit moment doar adoptand niste acte normative. Dupa cum insusi autorul recunoaste, cartea nu se vrea o analiza a nivelului de realizare concreta a democratiei constitutionale in tara noastra, ci urmareste sa aduca in atentia cititorilor principalele teme abordate in doctrina politica si juridica in aceasta materie, oferind cel putin partial informatiile necesare formularii unor raspunsuri la intrebarea subinteleasa inca din titlu, si anume: daca teoria asupra democratiei constitutionale este un mit sau poate deveni o realitate. Cu toate acestea, in ultimul capitol Perspectivele democratiei constitutionale nu-si poate ascunde dezamagirea atunci cand face o scurta retrospectiva a starii de fapt si cateva prudente observatii cu privire la perspectivele democratiei constitutionale in Romania. Pornind de la teza subsemnatului potrivit careia contemporanii nostri sunt nevoiti sa gandeasca altfel pentru motivul evident ca se gandesc la altceva decat erau obisnuiti s-o faca cu mai mult de un secol in urma, la care adauga si faptul ca gandesc nu doar la altceva, ci si altcumva, si ca acest altcumva a fost determinat de marile descoperiri stiintifice ale secolului al XX-lea care au demonstrat existenta unor noi principii ce au ravasit logica binara permitand consacrarea logicii trinare, autorul conchide ca modul nostru de a gandi trebuie sa evolueze de la sau asta sau cealalta spre si asta si cealalta si sa acceptam ca logica trinara ne dezvaluie ca totul este o miscare permanenta de evolutie si involutie, ceea ce se intampla si cu democratia constitutionala. Nu ne ramane, sugereaza in final prof. Ioan Alexandru, decat sa urcam cu rabdare treptele cunoasterii democratiei constitutionale si sa acceptam totodata ca exista anumite limite ale cunoasterii, un fel de censura transcendenta cum ii zicea Lucian Blaga care ne impiedica sa cunoastem... ceea ce este de necunoscut. Cu alte cuvinte, nici mit nici realitate, ci doar un ideal.