João Carlos avea carisma, disciplina, forta, resurse tehnice nelimitate si facea dovada unei impetuoase dorinte de a-si demonstra talentul la pian in arena publica. Dar destinul nu a vrut acest lucru, an de an el trecand prin diferite stadii de dureroasa suferinta fizica, de disperare si de criza existentiala, adesea parasind pianul pentru mult timp. In plina angoasa, de fiecare data a tasnit pe scena, asemenea unui leu ranit. O vreme totul mergea bine, nu o data el reluandu-si locul ce-i revenea de drept in cadrul comunitatii muzicale internationale, in care niciodata nu a fost pe deplin uitat. Deodata, tragedia avea sa-l loveasca din nou, si va disparea iar in cadrul unor ciudate existente. Martins este raiul biografilor, iar ceea ce el insusi gandeste despre viata sa se afla in prima parte a acestui volum. As dori sa remarc faptul ca niciodata in discutiile cu João Carlos nu a lasat sa scape vreo nota de autocompatimire. Martins nu este omul care sa se