Poate mira regasirea, intr-o lucrare dedicata empirismului, unui capitol aparte despre gandirea filosofica greceasca. Sau poate nu! Argumentul ar putea fi macar si parerea ca intreaga cultura europeana se comporta ca o nota de subsol a culturii grecesti. Dar cu siguranta, programul mai larg de cercetare pe care ni-l propunem, implica gandirea greaca drept un fundament absolut necesar. Un program ce se desfasoara atat in plan orizontal, urmarind consecintele ontologice ale acestei relatii. In fond, intregul proiect urmareste trei intrebari, si raspunsul empirist dat acestora:
1. Ce cunosc? (intrebare predilecta a filosofiei de pana la Bacon)
2. Cum cunosc? (intrebare ce determina intreaga gandire filosofica moderna)
3. Cum exprim ceea ce cunosc? (in fond intrebarea ce subsumeaza intreaga problematica in filosofia contemporana). Fiecareia din cele trei intrebari i-am dedicat cate o parte speciala in lucrarea de fata, fara a risca vreun raspuns transant care sa saraceasca deschiderile vreuneia dintre opiniile abordate. Asa incat, am abordat o metoda de lucru istorico- metodologica, in care dezvoltarea gandului este surprinsa in temporalitatea lui, dar implicatiile si deschiderile acestuia transcend vremurile. De la presocratici la Quine, gandul traieste acelasi neajuns: neputinta reconcilierii de cunoscutului, a cunoscatorului si a cuvantului situat intre acestia .
Cărți,multe cărți.
