"Eu sunt Custodele sună ca un gong la teatru prima frază a romanului . Doctorul Vineș nu este important atât ca personaj în sine , cât ca reprezentantul unei Lumi care a dispărut și care nu va mai fi decât în poveștile personajelor din fotografii, auzite doar de custode în nopțile pustiite de iarnă . Provenit dintr -o familie de bogați proprietari de pământ din Fetești , face studii după 1900 la Salpariere cu doctorul Charcot apoi, întors în țară , la chemarea Regelui, se dedică neurochirurgiei. Din imagini ne privește un personaj sever , serios, țeapăn , rigid la modul specifie pozelor din acea epoca . Este al ături de soția sa , Paulina , și de Aglae ( Coca ) Vineș, născută lonescu, fiica adoptivă . Vocile acestor oameni le auzim în roman . Destinele lor. Ei vin din trecut în prezentul etern al poveștii . Este un roman despre înrădăcinare . Despre rădăcinile genetice și metafizice. Poate că memoria nici nu este posibilă în afara acestor legături de familie. Altfel, trezindu-ne din fascinație și privind nedumeriți de jur împrejurul cotidianului nostru ne vine a spune, asemeni unuia dintre personaje: 'Aici nimic nu poate fi salvat!'" - Christian Crăciun
Cărți,multe cărți.
