Cea mai radicala critica a invatamantului public, in care John Taylor Gatto ajunge la concluzia ca scolarizarea obligatorie produce oameni care sa asculte si sa urmeze comenzi ca niste roboti industriali. Iata cateva fragmente: "Eu predau cum toate lucrurile nu sunt legate intre ele, o fragmentare fara margini, opusul coeziunii; ceea ce fac este mai aproape de haosul programelor de televiziune decat de un sistem al ordinii. Intr-o lume in care acasa este doar o fantoma, din cauza ca ambii parinti lucreaza, sau din cauza prea multor mutari, ori prea multor schimbari ale locului de munca, ori ambitiilor prea mari, sau fiindca altceva i-a facut pe toti sa cada intr-o confuzie mult prea mare ca sa mai fie capabili sa intretina relatia cu familia, eu vin si ii invat pe elevi cum sa accepte confuzia ca pe destinul lor. Aceasta este prima lectie pe care o predau." "Invatamantul public ii distruge pe copii. Nu ne trebuie mai mult. Si, sub pretextul ca este unul si acelasi lucru cu educatia, ne-a furat banii din buzunar, exact dupa cum a prezis Socrate cu mii de ani in urma. Unul din cele mai sigure moduri de a recunoaste educatia adevarata este faptul ca nu costa prea mult, nu se bazeaza pe tot felul de jucarii ori gadgeturi scumpe. Experientele care ii dau nastere si constiinta de sine care o propulseaza sunt aproape gratis. E greu sa scoti un profit din educatie. Dar invatamantul este o cale extraordinara de a obtine bani in mod necinstit, care talhareste tot mai mult pe zi ce trece."
Cărți,multe cărți.
