Asa moare Romania, asa murim noi, odata cu ea? O tara de cadavre moarte amestecate cu cadavre vii, care asteapta fara sa faca nimic trecerea si inceperea altor si altor fractiuni din propriul lor timp pe pamant, asternand cuminti, fara sa supere pe nimeni, alte si alte straturi groase de mal pe propriul lor destin? Acum, daca ar fi sa ne gandim la un tablou care sa reprezinte actuala stare de fapt si chiar destinul acestei tari triste, acesta nu poate fi decat minunata scena a sinuciderii Ofeliei, tragicul personaj shakespearian, pictata de sir John Everett Millais in 1852 si care se afla, acum, la Tate Gallery, in Londra. Minutiozitatea specifica scolii intemeiate de acest fascinant artist, grupul "prerafaelit", graitoarea scena a frumoasei Ofelia cuprinsa de apa unui rau cristalin, este chiar imaginea "frumoasa" a mortii Romaniei de azi. Amanuntele "fotografiate" cu o exceptionala finete care o inconjoara in tragicul act al trecerii in moarte, frunzele, florile, micile "bijuterii" ale paradisului natural care imbratiseaza viitorul trup al frumoasei femei, nu pot fi decat sufletele curate ale celor care au ramas sa moara traind vieti straine lor, vieti care imbratiseaza alte destine decat in cele care cred. Oamenii care "mor traind", langa trupul cuprins de ape al Ofeliei, al Romaniei care se scufunda. Este una si aceeasi moarte: moartea noastra, a tuturor celor care am uitat ca nu ne am nascut ca sa fim dirijati impotriva propriilor noastre credinte si destine. Moartea Romaniei. - Octavian Hoandra
Cărți,multe cărți.
