Gânditor al alterității, maestru al intertextualității, Schwob a scris o operă a cărei capacitate seminală continuă să acționeze în domeniul literaturii contemporane. Donator de teme și mecanisme de lucru, Schwob supraviețuiește naufragiului estetic al simbolismului negru fiind unul dintre singurii autori republicați. Consider că o asemenea autoritate se datorează conceperii literaturii atât ca proiect, cât și ca spațiu, în aceeași măsură teoretizată, cât și narativizată, și documentată sau influențată de competențe istorice și de opțiuni teoretice originale, unde influențele germane ale lui Nietzsche și Schopenhauer le întâlnesc pe cele ale școlii filosofice și filologice franceze.” Alexandre Gefen Cele trei capodopere de mici dimensiuni, Cruciada copiilor, Cartea lui Monelle și Steaua din lemn, apar pentru prima oară în limba română. Autorul lor, Marcel Schwob, catalogat uneori drept simbolist sau decadent, dar de fapt imposibil de etichetat, intelectual de o mare erudiție și sensibilitate, a exercitat o imensă fascinație asupra contemporanilor săi și a influențat scriitori ca Alfred Jarry, André Gide, Stéphane Mallarmé, Jorge Luis Borges sau Roberto Bolaño. Inamic al realismului și al naturalismului, considerând că „adevăratul realism” este impresionismul, Schwob renunță la descrierea liniară, la conceptele consacrate de intrigă și cronologie, militând pentru o altfel de narațiune, romanul „impresionist”, un antiroman, pe care îl consideră romanul viitorului. „Tocmai am citit de două ori Cruciada copiilor de Marcel Schwob, cu adâncă admirație și venerație. Sunt profund mișcat. Ce operă!” Rainer Maria Rilke „Cartea lui Monelle este unul dintre acele texte rare care îl solicită pe cititor să contribuie la desăvârșirea lui. Depinde de acesta să-i dea semnificația pe care o dorește și să-i decidă soarta. Nu există chei de lectură. Sau dacă există, se află în actul creator al lecturii. Un mare text merită și pretinde să fie descifrat, ca și cum cel care îl citește s-ar afla în căutarea unei comori ascunse.” Denis Gombert „Steaua din lemn, sinteză laborioasă a temelor anterioare, în special căutarea identității și a gloriei cu riscul distrugerii și a tăcerii, desăvârșește demonstrația în jurul simbolului iudaic ambiguu al dublei stele a lui David.” Agnès Lhermitte Marcel Schwob s-a născut pe 25 august 1867 în Seine-et-Oise, Franța. Ambii săi bunici au fost rabini. Citea de la vârsta de trei ani și a debutat la 11 ani cu o recenzie a romanului lui Jules Verne, Căpitan la cincisprezece ani. Debutează în 1888, cu povestirea Les Trois Œufs (Cele trei ouă). În 1891, îi apare culegerea, foarte apreciată de critică, Cœur double (Inimă dublă), dedicată lui Robert Louis Stevenson, căruia îi tradusese romanul Săgeata neagră: Povestea celor două roze. În anul 1892, publică antologia de povestiri Roi au masque d’or (Regele cu mască de aur). În 1894, apar volumul Cartea lui Monelle și traducerea romanului Moll Flanders de Daniel Defoe. Începând cu anul 1895, sănătatea lui Schwob începe să se degradeze. Din februarie până în aprilie, publică Cruciada copiilor în Le Journal. În 1896, apare Vies imaginaires (Vieți imaginare). Steaua din lemn, 1897, este ultima sa povestire. În 1899, publică traducerea Ultimele zile ale lui Immanuel Kant de Thomas de Quincey. În luna mai, piesa Hamlet, tradusă în colaborare cu Eugène Morand, este pusă în scenă la Théâtre de la Renaissance, cu Sarah Bernhardt în rolul lui Hamlet. În vara anului 1904, Marcel Schwob călătorește din motive de sănătate în Portugalia, Italia, sudul Franței. În decembrie susține o conferință despre François Villon la Sorbona. Moare pe 26 februarie 1905, la numai 37 de ani. Este înhumat în cimitirul Montparnasse.
Cărți,multe cărți.
