?Roman textualist sau nu, Compunere cu paralele inegale e sigur o proza delectabila, de rara finete artistica. Gheorghe Craciun ne marturiseste prin intermediul lui Vlad Stefan ca a fost incintat citind Dafnis si Cloe, aceasta «utopie erotica» atat de necesara sufletului frustrat al omului modern, dar a ramas si vag nemultumit, constatand ce putina atentie acorda ea naturii. Dornic sa umple cu perceptia intensificata a indragostitilor schema pastoralei, a scris «epurele» pentru Longos, daruindu-ne adevarate pagini antologice de evocare violent senzualizata a vietii bucolice.? - Ovid. S. Crohmalniceanu) ?De ce sa inserezi in fragmentele de viata contemporane tocmai Dafnis si Cloe, si nu alt roman antic? Pentru ca autorul dorea o poveste de dragoste idilica si perfecta care sa contrasteze cu ceea ce pune in paralel: «Iata un roman de dragoste, spune un personaj, de care am avea si noi, cei de azi, urgenta nevoie. Prea multe convulsii, prea multe neimpliniri, prea multa suferinta in iubirea contemporanilor mei!». E adevarat ca scenele prezentate din viata barbatilor si femeilor din zilele noastre nu au nimic exaltant in ele. Intr-o societate prada tristetii, lipsei de libertate si dificultatilor materiale (si nu e mai bine in societatile de consum cu mari inegalitati sociale), dragostea pare, in lipsa unui alt scop, un surogat de ambitie. Dar care dragoste?? - Serge Fauchereau
Cărți,multe cărți.
