"O incursiune mai increzatoare in universul sensibilitatii lui Alecsandri prezinta avantajul de a feri interpretarea de evaluarea de interpretari globale, oferind temeiurile unei mari libertati in abordarea critica a operei dramatice. "Miscand" trasaturile acumulate in timp ale portretului sau spiritual, vom observa cu usurinta ca intreaga sa opera este rezultatul unui program literar judicios si nu al vreunei spontaneitati intamplatoare sau al unei vesele fantazii. A dancimea sa reala, dar indelung contestata, nu trebuie cautata in tentatia sublimului, in aspiratia spre drama ce a constituit sursa celor mai importante cautari in a doua parte a activitatilor sale, ci in consecventa cu care sa impus scrisului un deziderat social si un ideal moral, intr-o vreme cand, in Europa, nu scriau numai Tolstoi si Victor Hugo, ci si mari si mici autori francezi de vodeviluri, pe care Alecsandri i-a asimilat intr-o maniera de mare scriitor. (..) Inainte de orice, Alecsandri si-a dorit si a izbutit
Cărți,multe cărți.
