De la cosmos la conștiință, nimic nu este așa cum credem că știm, iar pentru Dumnezeu e loc în orice scenariu. De când ne știm, căutăm să ne explicăm lumea și pe noi înșine. Reducționismul ratează, în drumul cunoașterii către fundamental, chiar acele fenomene pe care dorim să le înțelegem. Am încercat să descifrăm misterul vieții sau al conștiinței plecând de la biologie, trecând prin chimie către mecanica cuantică. Însă acolo nu am găsit explicația nici pentru miracolul vieții, nici pentru fenomenul conștiinței, nici măcar pentru liberul arbitru. Ca să le pătrundem sensul trebuie să refacem drumul în sens invers, de la simplu la complex, și să aflăm cum apar noile proprietăți. Emergența face acest lucru. Big Bang-ul, materia întunecată, energia întunecată, inflația cosmică reprezintă eșafodajul pe care este construit tot ce credem că știm despre Univers. Însă cât de stabil este el? Cel mai mare pericol pe care îl poate prezenta inteligența artificială nu este pierderea slujbelor. În schimb, înzestrarea ei cu subiectivitate este comparabilă cu „gâdilarea cozii dragonului”. Cadrul evoluționist al teoriei lui Darwin îl înlătură pe Dumnezeu în aceeași măsură în care o fac legile mecanicii ale lui Newton sau principiul al doilea al termodinamicii. Toate nu fac decât să arate cum se petrec lucrurile.
Cărți,multe cărți.
