Cercul negru

Cercul negru este, fara indoiala, un roman de exceptie, scris cu o deosebita maiestrie, un roman ce trebuie neaparat citit, nu spre ?trecerea timpului'', ci pentru luarea aminte, caci parabola, prezentata intr-o maniera artistica, este o copie fidela a ceea ce se petrece cu adevarat in realitate. Cercul negru, dincolo de valoarea sa literara, este un semnal de alarma al riscului major al alienarii omului modern care traieste intr-o lume falsa, atentionand ca Acum este timpul masurilor si solutiilor extreme, de reasezare a valorilor si prioritatilor pe cu totul alte coordonate, ca Spiritualitatea trebuie sa fie cuvantul de ordine, ca procesul aberant de decadere spirituala trebuie sa inceteze imediat. - Melissa Thomas, agent literar Fragment din volumul "Cercul negru" de Lucian Ciuchita: "Ce fusese inainte de aglomeratia asta ucigatoare? La inceput, in urma cu ceva vreme, nu fusese decat un desert, o intindere stearpa, fara picatura de apa si aproape fara vegetatie, doar sol incins de razele unui soare necrutator. Mai intai venisera niste prospectori, apoi urmasera si investitorii... care, la randul lor, i-au adus pe cei care s-au apucat sa construiasca orasul, dupa planurile celor mai faimosi arhitecti ai vremii. La inceput parea o idee buna, chiar excelenta, sa acoperi pamantul sterp cu strazi asfaltate, blocuri de locuinte, cladiri administrative, restaurante si pub-uri, sali de cinematograf, biblioteci, teatre, ateliere si magazine... sa-i fie insuflat pamantului sterp o viata citadina! In timp, se complicasera lucrurile, lacomia fara margini a investitorilor distrugand orice urma de viata normala. Interesul meschin care se manifesta numai prin prisma banilor si a profitului, sub orice forma si sub orice chip, condamnase orasul la haos, transformandu-l intr-un furnicar nefunctional. Fluenta traficului se apropia de ZERO, spre disperarea tuturor participantilor: aglomeratie infernala, cozi la autobuze si la metrou, masini bara la bara si permanente blocaje rutiere pe arterele principale. Un vacarm de nedescris, claxoane si injuraturi, ?dreptate? proprie, facuta cu bate de baseball... legea junglei coborata dintre liane si aplicata in plina strada! Oameni de afaceri, mame cu copii, politisti si pompieri in exercitiul functiunii, automobilisti si taximetristi, ori indivizi ?fara eticheta? care incercau sa se deplaseze din punctul A catre punctul B nu aveau nici o sansa, destinatia finala fiind un lucru total lipsit de importanta si chiar nu mai conta, deoarece nimeni nu ajungea nicaieri. Masini langa masini, masini peste masini, si iar masini? un oras al masinilor, o lume a masinilor... Masini, nu roboti! ? sa nu facem confuzie cu literatura S. F.! Dar, si in lumea robotilor, ca tot veni vorba, cat si in cea a masinilor exista aceeasi concluzie: omul nu mai conteaza, doar masinile sunt importante si lucrurile, in general, sunt mult mai pretioase decat el, de parca omul a devenit o unealta in mana lor, ma rog, in articulatiile, mecanismele si rotitele lor. Lucrurile in general, si in mod special masinile, adica tot ce inseamna materie ? fara viata, fara constiinta ? sunt cele mai importante, singurele care conteaza in aceasta lume! O lume moderna in vremuri triste!"