Cazemata

Mohorita, amenintatoare, asemenea unui monstru preistoric, vechea cazemata germana sta inca in picioare pe faleza. Un tinar marginal ce-si duce veacul prin tunelele despre care se spune ca o leaga de mare e gasit fara viata pe cupola ei, cu trupul brazdat de taieturi. Trei muncitori de pe santierul unui bloc ce urmeaza sa fie inaltat peste cazemata dispar fara urma unul dupa altul. Inspectorul Adamescu este infiltrat in zona pentru a ancheta sub acoperire straniile evenimente. Sub pojghita realitatii mizere a unui mic cartier de la malul marii, tinarul politist descopera o lume fabuloasa, populata de personaje ca Olube, Borhot, Litoi, Baban, Turcoaica, femeia fara virsta, sau Coco, proxenetul fara buze. Povestile lor fantastice contureaza treptat istoria batrinei fortificatii, asupra careia pare sa pluteasca un blestem si a carei influenta asupra lumii ce o inconjoara este departe de a fi luat sfirsit.?Din momentul in care necunoscutul Tudor Ganea a dat gata cea de a doua povestire consecutiva (si impecabila) la Cursul de scriere creativa, am avut o revelatie. Tonul sigur, stapinirea cuvintelor, complicatia clara si subtila a subiectului, viteza cu care patina pe suprafata alunecoasa a textului, fara sa cada in ridicol sau emfaza, senzatia de plin si gol pe care izbutea s-o transmita, amestecind timpurile, realitatea, amanuntele, mi-au spus ca am de a face cu un fenomen. Tudor Ganea e stapinul unui domeniu. Si-a construit o lume fantastica, dar pipaibila si recognoscibila, pina in momentul in care misterul tulbura apele, in perimetrul Constantei si al marii. Acolo se plimba, fara sa perceapa realitatea inconjuratoare si fara sa elibereze secrete intunecate, personaje memorabile. Fiecare are o identitate precisa, fiecare are o poveste care trebuie spusa ? desi nu o sa stii niciodata care e adevarul adevarat. Acest debut ar trebui notat de critica in carnetelul de bal. E un mare talent.? - Florin Iaru?Tudor Ganea surprinde prin faptul ca, desi aflat la prima carte, stapineste perfect tehnicile narative, are tensiune, ritm, povesteste cu forta si, mai ales, stie cum sa gliseze in chipul cel mai natural elementele fantastice in real (sau invers) intr-o lume a cartilor tot mai invadate de un neorealism sufocant. O carte care merita din plin sa fie citita, un autor care cred ca va avea o frumoasa cariera literara.? - Razvan Petrescu