Intriga centrala a romanului o constituie reintoarcerea naratorului-personaj in spatiul natal (intrarea acestuia in posesia unei case batranesti in satul in care a copilarit), pretext pentru o analiza paradigmatica oras/spatiul rural (supus tranzitiei) si trecut/prezent, pentru reinvierea amintirilor si pentru resemantizarea laitmotivelor centrale ale dimensiunii taranesti: casa, vecinii, padurea, biserica satului. Romanul este si un experiment textual; dispunerea sectiunilor care il compun este o «tenie textuala»: textul curge in secvente aparent scindate spatio-temporal, insa exista un fir rosu care le uneste. In plus, textul e presarat de diverse interventii ce presupun fragmente aparent non-literare (reclama la o bere autohtona, de exemplu), toate menite sa confere scrierii o nota autobiografica, precum si una experimentala. Apar drame personale ale unor personaje emblematice (Artistul, profesorul de filosofie si mama sa), supuse esecului existential. Romanul este dispus concentric, autorul fiind in centru, ca un Ianus privind in trecut si in prezent, in sufletul celorlalti si al sau.
Cărți,multe cărți.
