Casa cu patru ferestre

Construim lumea in care traim precum o casa. Ii inaltam peretii si securizam geamurile si usile pentru ca nimeni si nimic sa nu patrunda si sa ne sparga bula de iluzie ca suntem in siguranta. Navigam intr-un ocean de vise si inchipuiri, ingramaditi in siajul unor concepte in care deseori nu ne regasim pentru ca fie ne-au fost impuse, fie le-am copiat de la altii, convinsi ca ni se vor potrivi si noua. Tot mai instrainati, ne hranim cu himere, traind in universuri personale, in care gandurile par figuratie intr-un film suprarealist. Dincolo de usile care se inchid in urma noastra, ignoram lumea, convinsi ca noi stabilim regulile jocului. Pana cand lumea asta necunoscuta noua schimba jocul, si ne trezim prizonierii propriilor noastre strategii de izolare. Patru destine aflate sub acelasi acoperis ajung sa se descopere si sa-si deschida universurile intr-o situatie pe care nici nu au generat-o si nici nu o pot controla. Cateodata, viata ne pune in fata unor provocari mai mari decat edificiile construite de noi pentru a ne salva. Si atunci, abia atunci, incepem sa traim cu adevarat. ?Casa cu patru ferestre?, creionata cu atata talent de catre Daniela Bordei, reprezinta o carte cat o revelatie pentru noi toti, care astazi suntem nevoiti sa infruntam provocarile unui prezent atat de ciudat, ale carui unduiri haotice ne invaluie ca intr-o ceata perspectiva asupra viitorului, devenit dintr-o dat? atat de incert. Povestea celor trei familii, a batranului colonel si a atat de discretei si vrednicei menajere care isi intersecteaza destinele, cu totii, in interiorul Casei cu patru ferestre imaginata de Daniela Bordei este de fapt o poveste a arhetipurilor sociale care dau consistenta societatii noastre. Este introspectia unui microunivers in care ne putem regasi cu usurinta locul fiecare dintre noi si care ne releva cu fidelitate legitatile ce guverneaza intocmai intregul ansamblu social, ajutandu-ne sa intelegem adevarata dimensiune a provocarilor prezentului. Iar aici, Daniela Bordei face dovada unei subtilitati analitice de mare finete, care vine sa releve faptul ca actuala criza sistemica pe care o traverseaza planeta constituie totodata si un moment care ne faciliteaza accesarea adevarului. A acelui adevar care ne pune fata in fata, fara menajamente, cu propriile erori si rataciri printre aspiratiile iluzorii promovate de o societate orientata catre artificial si care s-a indepartat prea mult de firescul lucrurilor sub mirajul dinamismului social atat de accelerat, al economiei de consum fundamentata pe efemer si al distractiilor frivole lipsite de continut. Un adevar in a carui puternica stralucire care ne destrama perdeaua de iluzii ce ne guverna existenta cotidiana de pana acum ne rasar acele valori perene si imuabile, precum dragostea de oameni si de familie, harnicia si modestia, smerenia si credinta in divinitate si intr-un rost al existentei omului pe pamant. Astfel, dupa risipirea tuturor acestor iluzii care sub aparenta unei socializari excesive de fapt ne-au indepartat de oameni si chiar de noi insine, inchizandu-ne in matrice existentiale inguste, ?Casa cu patru ferestre? ni se arata ca o insula de speranta in haosul generat de actuala criza, ce ne ofera sansa, dincolo de temerile si de fricile noastre, de a ne redescoperi fiecare propriul univers interior dar si sa ajungem sa cunoastem adevarata valoare a oamenilor din jurul nostru. In acest sens, doctorul altruist si iubitor de oameni si menajera harnica si modesta reprezinta doua modele si, totodata, punti catre iesirea din abis, catre redescoperirea esentei lucrurilor, acestia fiind in firul povestii tesute de Daniela Bordei chiar acei pivoti in jurul carora renaste spiritul de comunitate capabil sa salveze sufletele si vietile celorlalti. Iar in acest spirit de comunitate renascut ca prin minune din adancurile disperarii urmarind licarul acelor valori imuabile, cu caracter universal, consta si revelatia pe care ne-o deschide dinainte aceasta carte. Practic, ea ne ofera solutia pentru depasirea actualei crize generate de o stranie pandemie care a zdruncinat temeliile societatii noastre ducand in incertitudine toate dimensiunile existentei umane. Ea ne arata calea de urmat, aceea a intoarcerii catre sine, catre ceilalti si catre Dumnezeu pentru a recupera sentimentul comunitatii organice pe care se poate reconstrui, din aproape in aproape, o societate care sa corespunda nevoilor firesti de evolutie ale omului. Asadar, redescoperirea comunitatii si a sentimentului de apartenenta la aceasta reprezinta calea de urmat pentru vindecarea ranilor provocate de ratacirile omului printre meandrele societatii de masa si paroxismul dorintelor egoiste orientate catre valori artificiale si dezumanizante, rataciri care de altfel au si potentat manifestarea multidimensionala a actualei crize pe care o traverseaza omenirea. Mihai-Bogdan MARIAN