Caietul psihopatului se ridică la înălțimea titlului său nu numai prin conținut, ci și prin formă. Ideile și notițele aparent fragmentate, disparate, incoerente sunt transpuse pe hârtie într-o manieră intenționat dezorganizată (de foarte multe ori lipsesc punctuația, majusculele, și chiar și cele mai simple reguli și legi gramaticale sau literare). Cei care citesc această carte au, așadar, parte de o adevărată descensiune în sufletul și geniul lui Ștefan Bolea, devenind parte din alienarea lui, căci imersiunea este completă. Dacă cineva își dorea să pătrundă tainele minții unui ”psihopat” a cărui inteligență și viziune depășește orice imaginație, are ocazia să o facă citind această carte. Aș putea spune, fără să greșesc prea tare, că încă nu s-au scris cărțile de psihologie care să-l explice pe Ștefan Bolea ca personaj-autor al acestei cărți. V-ați înșela, însă, să credeți că totul este numai un exercițiu literar menit să zguduie mințile cititorilor neavizați. Caietul psihopatului nu se deosebește de predecesorul său, Caietul Roxanei. Ambele sunt demonstrații de forță. Spiritul creator al lui Ștefan Bolea, intelectul său titanic, precizia clinică cu care se auto-analizează și disecă, dar cu care analizează, disecă și interpretează lumea din jur (colegi de școală, cursuri, activități zilnice obișnuite, piese muzicale, meciuri de baschet, pasaje din Biblie, opere literare, texte de filosofie sau vremea de afară) sunt toate laolaltă dovada că, dacă noi toți ceilalți percepem realitatea până la linia orizontului, Ștefan Bolea vede dincolo de ea, în universuri și dimensiuni inaccesibile chiar și lui Dumnezeu.
Cărți,multe cărți.
