Intr-o scrisoare din aprilie 1991, Daniel Barenboim sublinia: "Calin-Andrei Mihailescu este o adevarata revelatie. Sunetul bogat, rafinat si plin de culoare umple sala. Imaginea stereofonica a frazarii ofera o extrem de precisa delimitare a notelor, dinamica este de exceptie, iar tonalitatea, calda, invaluitoare. De remarcat derapajele unei imaginatii fara sfarsit, perfect controlate de umorul la pedala. Vastele cunostinte de literatura comparata ofera partiturii o colosala fluiditate, cu care trece prin toata banda de frecvente cognitive, fluiditate care nu se mai regaseste la vreun alt artist. Este atat de bun, incat poate face sa sune splendid chiar si un pian mai vechi (cum ar fi un Bruckner din 1927), iar, pe o scena geluita, nu are egal."
Cărți,multe cărți.
