Ilie nu mai putea. Nu auzea nimic, ud si in pragul unui alt lesin, hotara sa intre. Delicat ca un urs, pipaind si ocolind orice creanga din cale, ocoli conacul. Ma rog, ajunse de fapt la intrarea principala. Era chiar o obraznicie sa intre prin fata! Ilie nu era obraznic. Dar era un caracter tare curios. Asa ca remarca rapid cele doua mogaldete nesimtite de masini de la peron: un Hammer H1, varianta civila si un GMC, Yukon XI, cu siguranta adaptat, tronau innoroite in noapte. Ilie se hotara rapid. Hammerul consuma mult. Si rotile se desumflara pe rand, nemultumite. Apoi Ilie intra. Ce altceva putea face? Usa era deschisa, majordom nu era, lumina nu, asa ca...In salon era liniste. Inga privea holograma. Rudolf o privea pe Inga. Ilie ii privea pe amandoi. Doua perechi de ochi galbui, salbatici sclipeau din tufisuri, urmarind intreaga scena. In spatele lui Rudolf, protejat de lumina biroului si a semineului, Ilie, incovrigat precum lupul iarna, se lipise de imensa blana ce tinea loc de covor. Era calduta si moale. Spectacolul putea incepe. Insa Gonzales senior, holograma, tacea.
Cărți,multe cărți.
