Domnul Iacob Florea reuseste sa ne surprinda placut din nou. Sa ma explic- este un prozator matur, cu o arta remarcabila in folosirea limbii romane, cu vadite inclinatii calofile ( fara a fi un manierist propriu - zis, ceea ce este minunat!), cu o evidenta stiinta a folosirii adjectivului, insa cu toate acestea este un scriitor realist, in toata deplinatatea acestui termen care ne apare astazi ca o uriasa prada, din care se hranesc tot felul de carnivori literari ce neaga ca s-ar nutri din ea. Acest volum de povestiri, intitulat fericit - Ceva care sa-mi aminteasca de tine - contine cel putin trei naratiuni la un pas de exemplaritate. in ele autorul atinge pragul maxim de sus al ambiguitatii, ambiguitatea fiind una dintre caracteristicile definitorii ale Realului. Recunosc in aceste povestiri, de fapt in toate textele volumului, obsesia si nelinistea care fac dintr-un scriitor normal un scriitor de mare anvergura. Obsesia lucrului de spus si nelinistea ca a spus prea mult. Pina la urma orice scriitor adevarat ajunge sa-ti vinda sau sa-ti daruiasca bucati din sufletul sau. Domnul Iacob Florea nu face exceptie, mi-e teama de teama lui de a ajunge omul fara suflet. Spuneam la inceput ca autorul ne surprinde. Ne surprinde prin chiar fiecare povestire deoarece foloseste o tehnica a misterului epic prin care placerea efectiva a lecturii ( se afla printre putinii, foarte putinii autori de azi interesati de o astfel de latura a scriiturii) este dublata de jocul inteligentei imaginative. Lui Iacob Florea ii place ambiguitatea. Sunt sigur si veti fi si Dumneavoastra, dupa ce veti citi cartea, ca stie foarte bine ce face, ca este foarte stapin pe mecanismul povestii, iar din aceasta pricina naratiunile sale au aerul unor bijuterii literare. De fapt, chiar sunt. O carte excelenta!
Eugen Uricaru
Cărți,multe cărți.
