Usor adus de spate, ca S-ul framintat de degetele lui Dumnezeu, trece printre noi de parca ne-ar cauta, dar parca n-am exista. Dar cind ajunge acasa, scrie o poezie cu toata incarcatura amanuntelor, omogenizate, recules si total daruit vocatiei lui literare. Adrian Popescu este un poet sobru si calm, care-si extrage din asumarea umilintei franciscane incarcatura spirituala a gesturilor celebrative si ne imbie la ceremonialuri poetice pure si ingenue, la un spectacol rezultat din combinarea materialitatii cu imaterialitatea, un spectacol al cuvintelor regizat cu tandrete, dupa un secret pe care-l detine. Numele lui se poate chema talent.
Cit priveste Italia, ii suntem vesnic datori... - Titu Popescu
Cuprins : Adrian Popescu Poezia religioasa Evenimentul fast al echinoxului Iubirea pentru Italia Noi exercitii de admiratie Un portret
Cărți,multe cărți.
