?Matei Litera ajunse in Delta pe la mijlocul lui noiembrie, impreuna cu inca sase. Nici unul dintre ei nu arata prea bine. Se vedea de departe ca avusesera parte de acelasi tratament. Cel mai rau era Filip Nacu. Stiau de acum ce-i asteapta. Soseau la timp pentru taiatul stufului. Ii lua in primire la gara din Tulcea capitanul Marin, comandantul coloniilor de munca. [...]Visarea deveni dintr-odata un mijloc de supravietuire. Singurul pe care-l avea. Poate ca nu era numai al lui, se putea sa fie un reflex de aparare, unul dintre lucrurile acelea foarte obisnuite, pe care oamenii nu le dezvaluie pentru a nu ingadui accesul in ultimul teritoriu ramas sub controlul lor. [...] Abandona existenta, o anula, pentru a trai intr-o irealitate luminoasa, cotropitoare si obsesiva. Se retragea in ea ca intr-o fortareata. Un spatiu in care nu i se putea intampla nimic rau.?
Cărți,multe cărți.
