?Te multumesti cu scrisul marunt, iti faci iluzii ca el poate surprinde o parte din ceea ce desenul ar surprinde mai bine, si adaugi alte note intre ramele paginii, indoit insa: niciodata nu ti-a reusit o descriere facuta la fata locului, in aer liber, e probabil o lege a scrisului sa nu reuseasca decat dupa ce s-au stins tipetele formelor si ale culorilor si s-au pravalit in ireal lumina prea cruda, cantecul viu al pasarelelor, aromele si soaptele peisajului. Si-apoi, hartia, inchipuita ca o mediterana fara margini, te-ndeamna sa tot navighezi, necuprinsul ei are loc si pentru cel mai neinsemnat detaliu, iti vine sa te-apuci de-o treaba nebuneasca: sa faci inventarul complet al tuturor vazutelor si nevazutelor, fabuloasa acumulare de chipuri si aparente, fiindca nu cred sa fie in lume scriitor care sa nu spere ca va reusi, intr-o zi, sa epuizeze, printr-o munca tenace, intregul mobilier al unei privelisti, catagrafiind pana si furnicile si frunzele, stelele din cer si stelele din iarba, universalul puls al sevelor in tulpini si multimea umbrelor ce insotesc de-aproape fiecare obiect.? Mircea Horia Simionescu
Cărți,multe cărți.
