„Timpurile în care scriu aceste rânduri sunt cum sunt. Boli, războaie, crize energetice, alimentare și economice, amenințări nucleare, instabilitate, criminalitate și tot așa. Cum Dumnezeu să te gândești la turism? La ruine antice, la șerpuite drumuri de munte, la plaje însorite, la mări albastre sau tulburi, la catedrale și palate, la junglă, mlaștini, savane sau tundre, la peșteri sau la piscuri. Cum să te gândești la mâncăruri necunoscute, la băuturi amețitoare, la târguri pline de lume sau la restaurante sclifosite când în fața ta defilează zilnic Putin, rachete termobarice, mereu inutile negocieri de pace, Bucha, ISIS, Xi Jinpin, atentate, ipotetica invazie a Taiwanului, căderile de burse, ruperea lanțurilor de aprovizionare, preconizata foamete africană provocată de secetă, Viktor Orban, sancțiunile economice, amenințările tuturor către toți, imaginile cu morți, răniți și disperați? Cum să te gândești la ceva atât de facil ca o vacanță frumoasă? Ibn Battuta, un călător arab din secolul al XIV-lea, care a ajuns chiar și pe aici, pe la noi, prin Moldova și Dobrogea, scria că orice călătorie te transformă într-un povestitor. În timpurile noastre, în general noi trăim în poveștile altora. În narațiunile care domină zona noastră de existență. Pe care, în mod util, ni le însușim și le ducem și noi mai departe, plasându-ne într-o tabără sau în alta. Vacanța, călătoria, turismul reprezintă șansa propriei noastre povestiri, propriei noastre narațiuni, propriei noastre memorii. Nesemnificativă la nivel global, inutilă la nivel social. Dar a noastră... Unică și de nejefuit.” – Bogdan Teodorescu, București, mai 2022
Cărți,multe cărți.
