Am scris asa cum am trait viata, am trait scrisul, am retrait prin scris. Am simtit de multe ori cum curge viata prin penita (devenita mai nou tastatura), fie ca era vorba despre frumusete, fericire sau despre dans, fie ca puneam intr-o noua perspectiva discutii avute cu oameni de cultura, de litere, muzica sau film, care m-au convins ca povestea lor merita spusa mai departe. M-am gandit de multe ori la titlul memoriilor lui Gabriel Garcia Marquez, Vivir para contarla (in limba romana A trai pentru a-ti povesti viata), si mi-am promis sa ii urmez indemnul, sa(-mi) traiesc povestea cu ochi curiosi de copil, cu aplomb, cu indrazneala, si mai ales cu sinceritate, de la prima impresie si pana la ultima virgula. Recitind acum multe din textele reunite aici, imi dau seama ca in acelasi timp, povestea insasi m-a trait pe mine. M-a purtat pe brate si m-a imbratisat cand aveam mai mare nevoie; m-a dojenit si m-a mustrat in momente grele dar necesare pentru crestere si evolutie - a noastra ca societate/ societati traind in intercultura, ori a mea ca individ; mi-a aratat ca zambetul si lacrima nu sunt mereu in antiteza; m-a invatat ca viata este ceea ce alegi tu sa (iti) fie. - Catalina Ene Onea
Cărți,multe cărți.
