În 1943, Parisul ocupat de naziști este un loc foarte periculos, mai ales pentru Harry Mitchell pe care Gestapo-ul vrea să îl captureze și să îl interogheze. Fugit din oraș în urmă cu doi ani, separat de soția și fiica lui, rămase în Parisul ocupat, Mitchell revine în Franța cu o misiune: să-l localizeze și să-l extragă pe Alfred Korte, om de știință și antinazist, care deține informații vitale pe care britanicii le-ar putea folosi în avantajul lor în război. În timpul zborului spre Franța, avionul său este doborât. El supraviețuiește, este rănit, dar este departe de locul de aterizare stabilit. Știe că germanii vor căuta orice supraviețuitor din avionul doborât, așa că Mitchell, numit acum Pascal Garon, reușește să găsească un grup local al Rezistenței franceze. Cu ajutorul acestor oameni curajoși, ajunge în cele din urmă la Paris. Dar intenția germanilor de a-l captura nu va fi niciodată lăsată deoparte. În Zbor de noapte spre Paris, David Gilman descrie în mod convingător starea constantă de pericol în care trăiau zilnic cei care lucrau sub acoperire în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial în Franța ocupată sau ca parte a Rezistenței și impactul emoțional și psihologic asupra vieții lor. Cu situații în care un cuvânt sau un gest deplasat te pot cataloga în agent inamic, aducându-te în atenția autorităților, în care informatorii sunt peste tot și poate fi dificil spre imposibil să știi în cine să ai încredere, Gilman cufundă cititorul într-o lume în care pericolul, suspiciunea și frica sunt un însoțitor constant.
Cărți,multe cărți.
