“M-ai străpuns cu privirea ta arzătoare, Și m-ai cuprins în mreje străine. Sunt invidios pe propria-ți umbră. Prietenii îmi tot repetă temători < între voi este doar haos și ruine. > Însă atunci când dulce îmi adormi în brațe, eu privesc tavanul și nu pot rezista. Îmi cunoști cel mai bine slăbiciunea: te iubesc infinit, atât de disperat. Noi suntem din universuri paralele: o lumină puternică strălucind într-un întuneric desăvârșit. Două suflete, o singură ființă. Noi nu suntem perechea ideală, Mai degrabă o greșeală făcută de karma Și totuși, oricât de mult te-ar îndepărta ei de mine, un singur lucru mă ține în viață. Nu aș rezista alături de alta! O femeie străină… O femeie care nu ești TU.”
Cărți,multe cărți.
