Teodor Morar traieste prin visele sale concretizate in versuri, ganduri, lacrimi, atitudini de neiertat pentru o lume hulpava a unui secol ce pare sa uite de el. Ma ingrijoreaza multe ca pe orice fiinta umana dar, cel mai mult, pare sa fie lupta sinelui cu cea a ego-ului printr-un dialog permanent al neputintei. Neputinta intr-o lume prea grabita cu rabdarea, prea amnezica cu trecutul, prea colorata in aparente, prea searbada in autenticitate. Cine poate fi salvatorul acestei lumi, al nostru, al sinelui neurmat de inevitabilul ego? Cine ne poate inscrie sufletele in cartea nemuririi sentimentelor noastre de-acum si dintotdeauna? Daca ma refer la un poet, el poate fi salvatorul prin versurile sale ca forma a autenticitatii. Daca ma refer la un preot, el poate fi salvatorul prin rugaciunile facute prin apusul si rasaritul trairilor sale ca forma a revendicarii binelui. Daca ma refer la un profesor, el poate fi salvatorul prin lumina din ochii sai ce poate imblanzi si forma destine. Daca
Cărți,multe cărți.
