„…Oglinda, aceea in care zi de de zi privesc un chip, nu este a mea. Nu exist intr-o tacere ce nu mai are limita interogatiei, nu exist in acea lume parasita de sinele, mereu prezent in contextul existentei, cu micile scapari cand e, fara a fi inchis vreodata intr-o colivie, dus departe. Sunt, am o voce, racnesc din toata fiinta…” (fragment)
Cărți,multe cărți.
