Viata si opera mea

E momentul ca impreuna cu antreprenorii, strategii, educatorii, creatorii de opinie, filosofii, legislatorii si managerii zilelor noastre, sa aruncam toti un ochi proaspat peste multe dintre ideile intelepte transpuse in principiile, inventiile si experienta lui Ford! Excelenta consta in constientizarea realitatilor din momentul respectiv. - Henry Ford Desi titlul sugereaza ca este autobiografia lui Henry Ford, cartea Viata si opera mea este de fapt un adevarat manual de filosofie aplicata in afaceri, in educatie si in sfera dezvoltarii sociale, semnat de acest exceptional industrias si vizionar al lumii. Volumul este, in egala masura, si cronica succesului de care s-a bucurat una dintre cele mai mari afaceri americane. Numele Ford ramane in istorie strans legat de industrializarea secolului XX, de influenta majora pe care a avut-o in ridicarea economiei si dezvoltarea societatii americane, de inovatii ca introducerea liniei de asamblare intr-o fabrica, reducerea orelor de munca la doar 8 ore pe zi si a saptamanii de lucru la doar 5 zile, conferirea salariului minim pe economie, dar si de conceptul de afacere construita in baza unui profund respect pentru fiinta umana si pentru marile principii ale naturii. Cu fiecare pagina din Viata si opera mea - Henry Ford traiesti lectiile de viata si de afaceri prin care a trecut acest pragmatic vizionar, intelegi cum arata clipele de epifanie ale unui inventator, afli cum a luat Ford decizii importante in momente cruciale si ce principii strategice l-au ajutat sa ridice industria americana o data cu propria lui companie. Daca succesul inseamna pietrificare, atunci nu trebuie decat sa dam satisfactie partii lenese a mintii; dar daca succesul inseamna crestere, atunci trebuie sa ne trezim nou-nouti in fiecare dimineata si sa ramanem treji pe tot parcursul zilei. [?] excelenta consta in constientizarea realitatilor momentului respectiv, nu in replicarea supusa a zilelor de odinioara. Viata, cum o vad eu, nu e un loc, ci o calatorie. Nici macar omul care se simte cel mai «asezat» nu e asezat. Probabil s-a culcat pe o ureche. Totul e un flux, un curent, si asa a fost menit sa fie. Viata curge. Poate locuim la acelasi adresa, dar de la un moment la altul acolo locuieste o alta persoana. Cel care se teme de viitor sau de esec isi limiteaza activitatile. Esecul e doar sansa de a o lua de la capat mai inteligent. Nu exista nicio rusine intr-un esec cinstit; exista rusine in teama de esec. Iar ce tine de domeniul trecutului e util doar in masura in care ne sugereaza metode si mijloace de a progresa. A fi in serviciu este activitatea care trebuie pusa inaintea profitului. Fara profit, afacerile nu se pot extinde. Nu e nimic inerent gresit in obtinerea unui profit. O afacere bine condusa nu poate sa nu aduca profit, insa profitul trebuie sa vina si, inevitabil, vine doar ca o recompensa in urma prestarii unui serviciu bun. Profitul nu poate fi fundamentul, ci trebuie sa fie rezultatul serviciului prestat. Fragment din cartea "Viata si opera mea" de Henry Ford "Anuntul nu a fost primit cu entuziasm. Reactia a fost: ?Daca Ford face asta, da faliment in sase luni". Impresia generala era ca o masina buna nu putea fi construita la un pret mic si ca, oricum, nu avea rost sa construiesc o masina ieftina, pentru ca numai cei bogati erau activi pe piata automobilelor. In 1908-1909, vanzarile de peste zece mii de masini ma convinsesera ca aveam nevoie de o fabrica noua. Aveam deja o fabrica moderna - uzina de pe Piquette Street. Era la fel de buna, poate chiar putin mai buna, ca oricare alta fabrica de masini din tara. Dar nu vedeam cum avea sa sustina vanzarile si productia care urmau inevitabil sa vina. Asa ca am cumparat 24 de hectare in Highland Park, considerat pe atunci ?la tara" fata de Detroit. Suprafata cumparata si proiectul pentru o fabrica mai mare decat fusese construita pana atunci au intampinat opozitie. Lumea deja se intreba: ?Cand va sari Ford in aer?" Nimeni nu stie de cate mii de ori mi s-a mai pus intrebarea de atunci incolo. A fost pusa numai din pricina imposibilitatii de a intelege ca lucreaza mai degraba un principiu, nu o persoana, iar principiul e atat de simplu, incat pare misterios. Pentru sezonul 1909-1910, ca sa platesc terenul si cladirile noi, am crescut putin preturile. E perfect justificabil, iar rezultatul este benefic, nu nociv, pentru cumparatorul insusi. Am facut exact acelasi lucru si acum cativa ani sau, mai bine zis, atunci nu am coborat preturile - cum e obiceiul anual - tocmai pentru a putea sa construiesc uzina din River Rouge. In ambele cazuri, banii suplimentari ar fi putut fi obtinuti prin imprumuturi, dar atunci am fi avut o taxa constanta pe afacere, iar toate masinile viitoare ar fi trebuit sa suporte aceasta taxa. Pretul tuturor modelelor a fost crescut cu 100 de dolari, cu exceptia masinii sport, care a crescut cu doar 75 de dolari, si a landaulet-ului si masinii de oras, care au crescut cu 150 de dolari, respectiv 200 de dolari. Am vandut 18 664 de masini, iar pentru sezonul 1910-1911, avand noile uzine, am redus autoturismul de la 950 de dolari la 780 si am vandut 34 528 de masini."