Eugen Doga. Muzica este prima si ultima mea iubire

Eugen Doga. Muzica este prima si ultima mea iubire - Dialoguri la focul din vatra Frumoasa si bine-venita este ideea prezentei carti, editata de prestigioasa Editura Prut International si Primaria municipiului Chisinau, care, iata, au ajutat-o pe scriitoarea Luminita Dumbraveanu sa-si indeplineasca un vis mai vechi: sa adune intr-un volum literar-publicistic toate materialele pe care le-a scris ea, de-a lungul anilor, despre viata si creatia mea sau i-a indemnat pe altii sa o faca. E o carte incapatoare si luminoasa ca o Casa Mare, in care autoarea mi-a adunat prietenii pe care i-am castigat pe parcursul vietii atat la Mocra, Chisinau, Moscova, Sankt Petersburg, cat si la Cernauti, Iasi, Bucuresti si in alte centre culturale ale lumii. Unii dintre acesti prieteni nu mai sunt printre noi, au urcat la stele, dar eu nu-i voi uita niciodata si le voi pastra vesnica amintirea si recunostinta. Scriind aceste cuvinte, gandul meu se indreapta spre cei care au jucat un rol deosebit de important viata mea si carora, alaturi de parintii nostri, le dedicam aceasta carte: primul meu profesor de muzica Pablo Giovanni Baccini, dirijorul Anatoli Badhen, regizorii si scenaristii Emil Loteanu, Ion Popescu-Gopo, Gheorghe Voda, Vlad Iovita, marele poet Grigore Vieru.... Ma bucur sincer ca, dupa cinci ani de la realizare, Luminita Dumbraveanu a decis sa publice, in premiera, acest dialog al nostru, pe care si eu l-am recitit cu placere si mare interes. Chiar daca pentru unele intrebari as avea astazi si alte raspunsuri, chiar daca, pe alocuri, sunt subiectiv si unele idei, opinii ale mele ar putea trezi astazi semne de intrebare, il prezentam cititorilor asa cum a fost conceput in acea etapa istorica deloc usoara pentru Republica Moldova. Cert ramane faptul ca nimeni pana acum nu m-a "descusut" atat de profesionist, adanc, amanuntit si cu rabdare, incat sa ma predispuna sa-mi povestesc viata din copilarie pana mai ieri sau sa ma faca sa vorbesc, in premiera, despre anumite lucruri mai sensibile si chiar dureroase pentru fiinta noastra nationala. Aici meritul ziaristei de a predispune omul la confesiuni este incontestabil, fapt remarcat si de bunul nostru prieten, scriitorul Vlad Pohila, in Postfata acestei carti. - Eugen Doga.