Este castitatea un miraj? Chiar se poate trăi fără relaţii sexuale? În mediul profan, castitatea – înţeleasă ca abstinenţă voluntară pentru motive religioase – a trezit întotdeauna suspiciuni. Scandalurile recente care au lovit Biserica par să confirme opinia celor care văd în ea, dacă nu o farsă, cel puţin un ideal care rămâne, practic, de neatins. Dar este oare adevărat? Nu ar trebui mai degrabă să înţelegem castitatea drept un elan al vieţii consacrate, în care sexualitatea nu este amputată, reprimată, ci raportată la transcendent? Dar cum? Cu ce pret? Şi prin ce mijloace? Miza spirituală a castităţii ţine oare de conformarea cu un model, sau de smerenie? Coroborând infromaţii din istorie, teologie, biologie şi psihologie, Jean-Marie Gueullette se exprimă aici atât ca persoană consacrată, cât şi ca om de ştiinţă, oferind o reflecţie concretă în care frustrarea dispare în faţa transfigurării. Soluţia nu constă în uciderea dorinţei, ci în trăirea ei diferită. Este o distincţie care eliberează.
Cărți,multe cărți.
