Proza scurta a Gabrielei Adamesteanu e dominata de tema necomunicarii (in cuplu, intre colegii de serviciu, intre generatii, intre categorii sociale diferite) si a degradarii continue a existentei.In Vara-primavara domina imbatranirea, alienarea, alterarea ireversibila a vietii, iar personajele supravietuitoare sunt niste ramasite ale lumii vechi, pe cale de disparitie. Desi ele se incapataneaza sa reziste, viata, cu determinismele ei familiale, politice sau profesionale, le schimba iremediabil, iar uneori ajunge sa le deformeze.
Cărți,multe cărți.
