Opera lui Urmuz a suscitat numeroase comentarii. De la Tudor Arghezi ? care l-a debutat, pana la cel mai reticent si contestatar critic al sau, Alexandru George. De la Geo Bogza si Eugen Ionescu, Nicolae Balota cu a sa monografie si consemnarile in istoriile literaturii si ale avangardei ? G. Calinescu, Ion Pop, Ion Rotaru, Ov. S. Crohmalniceanu, Marin Mincu ?, pana la articole comemorative sau pagini anonime pe internet. Toate acestea au trecut prin filtrul critic al exegetului Constantin Cublesan. Adunate in volumul Urmuz in constiinta criticii ele sporesc, o data in plus, valoarea unei opere pline, inca, de mister, care a insumat in jur de 30 de pagini.?Sinuciderea atat de? enigmatica, la sosea, cu un glont de pistolet tras in tampla, a grefierului de la Inalta Curte de Casatie din Bucuresti a fost taxata atunci, ca si mai tarziu, ca un fapt divers. Neobisnuita era insa intamplarea de a recunoaste in persoana acelui nefericit individ pe unul dintre scriitorii epocii, care semnase, de curand, cu pseudonimul Urmuz cateva texte girate de Tudor Arghezi, intr-o revista ce venea doar in tangenta cu literatura. Nu m-am putut impaca defel cu aceasta acceptare a absurditatii gestului de catre cei de atunci ca si de catre cei de dupa aceea. Un gest inexplicabil? Nimic pe lume nu este intamplator. Asa ca m-am incapatanat sa ma aplec cu mult mai multa staruinta asupra operei si vietii acestui scriitor, a carui opera distona atat de mult, radical cu modul traditional in care se scria atunci (si se scrie si azi). Am fost pasionat sa aflu cum ii descifreaza opera si viata exegetii contemporani lui si cei care l-au receptat post-mortem, pana in zilele noastre. In cele din urma, concluzia mi s-a deslusit in toata simplitatea si maretia adevarului faptei urmuziene. Si ea poate fi verificata de catre oricine e dispus sa aduca totul la un numitor comun?? - Constantin Cublesan
Cărți,multe cărți.
