Oglinda si drumul inventariaza semnalmente specifice prozei romanesti postdecembriste, dar si continuitati identificabile cu cele doua mari perioade din trecutul recent: interbelica si comunista. Cartile a peste o suta de prozatori sunt, mai intai, martore ale dosarului despre starea prozei. Panoramarile din prima sectiune survoleaza marile teme la zi: relatia istorie-fictiune si formele sale de manifestare, destinul personajului literar in era micsorarii omului, eroticul si thanaticul - revolutii si tabuuri, lectura confidentiala, fragmentul si defragmentarea. In cea de-a doua sectiune, prozatorii sunt convocati in schite de portret cu pledoarii individuale. Oricate asemanari s-ar contabiliza si oricate chenare s-ar inventa, pana la urma se impune din nou constatarea ca avem de-a face cu singuratati. Nici o oglinda nu e aidoma celeilalte, rasfringerile sunt de o diversitate care imbogateste imaginea drumului - el, oarecum, unul si acelasi, dar de o constitutie imposibil de apropriat altfel decit prin varietatea tulburatoare a oglindirilor.
Cărți,multe cărți.
