Astăzi la prînz, în Science & Vie – o ştire: În afundul pădurilor de pe Amazon, un grup de biologi au descoperit o specie de furnici uriaşe al căror comportament este cel puţin ciudat. Triburile de băştinaşi nomazi din zonă îşi stabilesc vatra aşezărilor lor, în fiecare an, ghidându-se după exodul acestora, salvându-se astfel de la inundaţiile capricioase ale fiecărei primăveri. Furnicile se urcă în copaci, se aşează una lângă alta pe ramurile acestora şi îşi ridică trupurile în aer, înlănţuindu-se între ele cu membrele anterioare, rămînând aşa ore în şir, uneori chiar zile întregi, adulmecînd parcă văzduhul, dar şi mai mult semănând cu o reţea de micro-receptoare radar care, toate la un loc, copleşind coroanele mai multor copaci din zonă, par într-adevăr veritabile antene, capabile a recepţiona acel inefabil transmis de natură şi care le previne asupra modului cum vor erupe, în perioada următoare, apele Amazonului. Odată edificate, pornesc în exod spre alte tărâmuri, mutându-şi pur şi simplu muşuroaiele acolo unde apele nu le vor mai inunda. Iar oamenii aceia, băştinaşii spun că nu s-a întâmplat niciodată ca furnicile să dea greş în prognoza lor. În plus, sunt foarte ataşate de oameni, neîntâmplându-se niciodată să le producă vreo pagubă, în ciuda dimensiunilor lor cu totul considerabile...
Cărți,multe cărți.
