Cu subtilitate hermeneutica, dar si cu o atitudine destins-ludica, Mircea A. Diaconu il (re) interpreteaza pe Caragiale in cheia unui existentialism combinat ingenios cu viziunea si cu strategiile textualiste. Exegetul devoaleaza structura labirintica a universului caragialian, pe care il percepe ca fiind construit aproape exclusiv ?din cuvinte? si a carui iluzorie ?insurubare in real? ar denunta, de fapt, fatalitatea unui transcendent vid. O fatalitate prin excelenta ironica.
Cărți,multe cărți.
