Urmarirea (ed. de buzunar)

La inceputul anilor 1900, un spargator de banci fara scrupule isi face intrarea la locul faptei sub deghizari fara cusur, dupa o analiza minutioasa a locurilor si a obiceiurilor, dupa care ii ucide fara nici o remuscare pe toti cei prezenti, reusind astfel sa ramana neidentificat. Pe urmele acestui infractor periculos porneste Isaac Bell, un detectiv inzestrat atat fizic, cat si intelectual, suficient de bogat incat sa isi permita o viata de huzur, dar care este prea tanar si prea plin de energie pentru a se multumi numai cu atat. Din Arizona si pana in Colorado, pe strazile din San Francisco din perioada dezastruosului cutremur si a incendiului devastator care a urmat, pana aproape de granita cu Canada, Bell este pe urmele celei mai ascutite minti criminale pe care a intalnit-o vreodata, si a unei femei care se pare ca detine cheia identitatii banditului. Fragment: " Ceea ce il salva pe Bell in acele doua secunde fu distanta dintre ei, pe putin doi metri si jumatate. Daca distanta ar fi fost mai mica, Kelly s-ar fi pravalit peste el ca o avalansa. Dar chiar asa, Kelly il izbi ca un berbec, o lovitura fulgeratoare care il tranti pe Bell intr-o parte peste un scaun, apoi pe covorul verde ca iarba. Insa nu inainte ca acesta sa fi apasat pe tragaciul pistolului trimitand un glont in umarul drept al lui Kelly. Bruta fu oprita din mers, insa nu fu doborata. Era prea puternic, prea musculos sa fie oprit de un glont care nu ii penetrase nici inima, nici creierul. Se uita lung la camasa care i se colora intr-un rosu aprins cu privirea detasata a unui chirurg. Apoi ranji cu bestialitate. - Pistolasul tau nu are decat doua cartuse, frumuselule. Acum e descarcat . - As dori sa nu-mi mai spui asa, zise Bell sarind in picioare. Acum fu randul lui Kelly sa se intinda dupa revolverul sau de la spate. Tocmai il indrepta si se pregatea sa apese pe tragaci, cand Bell isi lansa propriul revolver ca un aruncator la baseball care a primit semnalul de la prinzator sa trimita mingea cu viteza. De la un metru si ceva distanta, nu avea cum sa rateze. Revolverul mic, solid ca o bucata de cuart, il nimeri pe Kelly chiar deasupra nasului, intre ochi. Sangele ii tasni din rana, acoperindu-i numaidecat partea de jos a fetei. Lovitura il facu sa se clatine mai mult decat glontul din umar. Cu toate vestea, nu scoase niciun geamat de durere, niciun tipat sfasietor. Nu scoase niciun sunet in afara de un oftat puternic. Tinea inca pistolul in mana, insa nu il ridica, pentru a tinti. Nu putea. isi lasa capul in jos si porni sa-l atace pe individul puternic, ca un delfin care s-ar napusti asupra unui rechin alb, aruncandu-se cu capul in stomacul lui Kelly cu toata forta. Fostul boxer de-abia mormai si-l matura pe Bell din cale, azvarlindu-l cat colo in camera, cu o putere de-a dreptul fenomenala. Bell se izbi de un perete, ramanand aproape fara suflu. Daca impactul ar fi fost putin mai dur, ar fi trebuit sa zaca la pat vreme de doua luni. Dar nici incercarea sa nu fu in zadar. In timpul coliziunii celor optzeci si trei de kilograme ale sale cu cele o suta treisprezece ale lui Kelly, reusi sa-i insface acestuia pistolul din mana. "