Extras din text: —Motivul pentru care eu fac asta l-am mai precizat… supraviețuire, așa mă hrănesc, continuă vocea nestingherită. M-ați făcut nenorocit, ei bine, da, accept cu seninătate, așa este, aveți dreptate. Sunt nenorocit, dar nu neapărat din cauza mea. —Acum a venit acel moment când noi ar trebui să te compătimim sincer, probabil să-ți și plângem puțin de milă, nu-i așa? întreba artizanul, găsindu-și puterea să fi e ironic. —Îmi place că ai umor, sunt impresionat, nu credeam că aceia ca tine pot fi în stare de așa ceva. —Vrei să știi de ce aș fi eu în stare, animal blestemat? interveni brutal și polițistul. —Într-adevăr, poți să zici că sunt și blestemat, continuă vocea nestingherită. —Ieși la lumina, spurcăciune, dacă ai curaj, sări numaidecât și artizanul. —Și de ce credeți voi că n-aș avea, mă rog? Nu pot decât să vă mulțumesc pentru toate frustrările și tulburările voastre. *** —De-a lungul timpului, oamenii au renunțat treptat la hrana propriu-zisă până când ea a fost eliminată definitiv. Pe măsură ce capacitățile noastre psihice se dezvoltau, energia necesară supraviețuiri începea să fie convertită direct de la mediul înconjurător. În această categorie de energie intrau, bineînțeles, și emoțiile, dar doar în foarte mică măsură. Mai mult ca o reminiscență a utilizării lor pe scară largă ca și drog în trecutul nostru îndepărtat. Adică prezentul vostru, mai exact. Ființele Umbră aflate în interiorul meu în acel moment au modificat acest lucru la nivelul subtil la care ele aveau control. Astfel au reușit instantaneu să schimbe procentul de energie obținut din emoții în cel majoritar. Deci, pe lângă controlul fin pe care l-au dobândit m-au și transformat într-un devorator de emoții pentru a putea supraviețui. Parte din acestea sunt, bineînțeles, și hrană lor, iar cum cele negative sunt și preferate de ei, iată-ne pe scurt aici.
Cărți,multe cărți.
