Prozatorul Dan Bălănescu este autorul unor cărți pline de originalitate, în care satira de o mare duritate se împletește cu un neobișnuit fior tragic și comicul buf cu un straniu presentiment al Răului. Am citit ultima sa carte, Smințiții , cu presimțirea că am descoperit un scriitor neobișnuit despre care voi mai auzi. Prezentarea grafică a volumului și numele subliniat comice ale personajelor mă făcuseră să mă pregătesc pentru lectură unui roman satiric sau chiar buf, dar după puține pagini a început să se insinueze o neliniște cu atât mai amenințătoare cu cât se ascundea sub aspecte hilare, pentru că în cele din urmă să îmi dau seama că citesc un roman aproape filosofic și, în același timp, aproape de serie neagră. Dacă ar fi trebuit să îl așez într-un tabel literar a la Mendeleev, înclinăm după câteva zeci de pagini să îl pun lângă Ilf și Petrov, iar după câteva sute lângă Bulgakov. Lectura mi-a trezit, dincolo de admirație, spaimă. De mult nu am citit o carte care să mă neliniștească în mai mare măsură. Există pagini, ca cele despre reformarea paradisului, care sunt pur și simplu extraordinare. De altfel, extraordinar este felul în care din registrul satiric se declanșează, că și cum ai fi apăsat pe un buton dintr-o altă lume, adevărate poeme delirante, interesante prin idei și tulburătoare prin patos. Ana Blandiana
Cărți,multe cărți.
