„Te caut intr-un univers pe nume…”, debutul literar al tanarului Ion Lungu, ia forma unui buchet de 66 de meditatii pe tema iubirii, ce adie de miresme telurice si celeste, cautandu-si locul in concertul liricii actuale. Sedus fiind de vadite influente eminesciene si insotit de emotiile inerente oricarui debut, autorul paseste pe carari usor batatorite „Prin padurea adormita, pe ascunsele poteci” (Imagini din mijlocul padurii), poezia sa exceland printr-o simplitate a liniilor, temelor, motivelor si retortelor sufletesti. Luna, obiect de divinatie in perioada arhaica, devine la Ion Lungu un astru cu puteri magice in crearea cadrului nocturn si in potentarea discreta a sentimentului de dragoste, un veritabil „altar de amor”. Marcile stilistice ale vocativului, interogatiile retorice si nu in ultimul rand interjectiile, evidentiaza virtualitatea spatiului si a proiectiei erotice. Iubita este transfigurata in functie de starile de spirit ale poetului: de la stadiul de „Zei
Cărți,multe cărți.
