O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru constituie, fără putința de tăgadă, un act normativ deosebit de folosit în practica judiciară, dat fiind faptul că cererile deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, în majoritate, sunt supuse plății unei taxe judiciare de timbru drept „cost” al serviciului judiciar ce urmează a fi prestat. Cunoașterea și înțelegerea de către participanții în proces a dispozițiilor ce reglementează taxele judiciare de timbru prezintă o importanță deosebită, având în vedere sancțiunea procedurală severă a cărei incidentă este determinată de netimbrarea unei cereri în cuantumul prescris de lege, și anume nulitatea cererii. Astfel, judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii, inclusiv în privința taxelor judiciare de timbru, verificând modul de timbrare a cererilor ce i-au fost repartizate spre soluționare și, dacă este cazul, dispunând măsurile necesare în ipoteza unei netimbrări sau timbrări insuficiente a cererii; autorul cererii nu își poate proteja dreptul subiectiv sau o alta situație juridică pretinsă prin intermediul acesteia decât în măsura în care își îndeplinește obligația privind atașarea la dosar a dovezi acesteia, își achitării taxei judiciare de timbru potrivit legii; partea adversă are la dispoziție o apărare procedurală, respectiv exceptia de netimbrare sau, după caz, de insuficientă timbrare a cererii, de natură să conducă, în ipoteza admiterii acesteia, la refuzul demersului procesual îndreptat împotriva sa.
Cărți,multe cărți.
