De la vestitele pasteluri ale lui Vasile Alecsandri incoace, putini au fost poetii care sa realizeze adevarate bijuterii in aceasta specie literara. Ovidiu Oana-parau insa exceleaza in acest domeniu si ne invita sa reinvatam limba romana si sa simtim din nou romaneste, citind pastelurile sale.
Frumoasa carte de pasteluri Surori metrese Timpului, datorata inzestratului poet ovidiu oana-paraureprezinta o adevarata incantare pentru iubitorii de poezie.
Volumul de pasteluri il dedic Scolii romanesti, care are atata nevoie sa redescopere Limba Romana.
Educatorii ii vor invata cu aceste versuri pe prichindei sa pronunte cu fermitate si sa ritmeze cu gingasie.
Invatatorii pot folosi descrierile mele pentru a-i ajuta pe scolari sa inteleaga de-a binelea natura, devenita pentru ei un alt oarecare spatiu virtual.
Dascalii de limba romana au la indemana alcatuiri de suflet, care pot sadi in elevi si liceeni respectul fata de frumosul simplu, iar Profesorii de arte vor avea in pasteluri modele care sa-i inspire sa se exprime prin culoare ori prin sunet si sa le arate ca visurile pot fi atinse.
Iar mai apoi, toti acestia si chiar voi, ceilalti, sa nu uitati sa rasfoiti din cand in cand o carte ca prag spre universalitate si intelegere a faptului ca Dumnezeu se afla in noi si in tot ceea ce ne inconjoara.
Stiu locul pastelurilor mele in peisajul contemporan, un gen literar putin abordat in ultima jumatate de veac. Cele 200 de pasteluri ale volumului "Surori metrese timpului" creeaza o fresca unica in galeria literaturii romane prin diversitatea si complexitatea imaginilor care o compun. Ele vor inchide un cerc deschis acum aproape 140 de ani cu Pastelurile lui Vasile Alecsandri.
Eu am mutat Limba Romana in spatiul tipografic si cel virtual pentru vecie si pentru toate sufletele si mintile care vor vrea sa o inteleaga altfel decat din serbedele dictionare.
Unii spun ca scriu, dar eu sunt doar un fotograf de ganduri...
Pastel? Eu doar reasez cuvintele astfel incat cei interesati sa poata vedea splendoarea lumii ascunsa de perdeaua gandurilor.
Pastelul, acest instantaneu liric, este - in comparatie cu natura - doar o imagine saracacioasa, ai carei pixeli sunt cuvintele, limitate si ele in raport cu infinita ingeniozitate a lumii vii.
Minipastelurile sunt o sarja spre lumea vie de dincolo de noi.
Poezia este calea spre el, spre univers, parcursa cu demnitate si smerenie, dar nu cu umilinta. Odata ajuns la ea, la poezie, te poti cu adevarat vedea si pe tine - autor sau cititor.
Oricine priveste cu sufletul o floare sau aude lumina lunii, va simti pulsul acelei vieti pe care, de regula, o ignoram.
In jurul nostru este atata pace, incat nu pot pricepe cum noi ne impovaram cu atata ura.
Reiau ca incheiere: eu doar fotografiez in cuvinte ceea ce se afla in noi, in fiecare, omagiul naturii si vietii care se primeneste constant in jurul nostru...
Cat despre pasteluri? Cititi si apoi mergeti sa traiti frumosul la el acasa!
Ovidiu Oana-Parau
Cărți,multe cărți.
