Structura si semnificatia Metafizicii lui Aristotel

Metafizica lui Aristotel este probabil cartea cea mai studiata, cea mai discutata si, cu siguranta, lucrarea ce a exercitat cea mai mare influenta asupra intregii istorii a filosofiei occidentale. Se vorbeste despre ea de mai bine de douazeci de secole, prima mentiune despre Metafizica o gasim la autorul antic din secolul I d.C., Nicolaos din Damasc; de asemenea, se presupune ca Metafzica a fost publicaa pentru prima oara in secolul I i.C., probabil la Roma, fiind cea dintai editie a operelor lui Aristotel ? in opinia unui cunoscut cercetator al temei, si anume Paul Moraux ? a fost intocmita de catre Andronicus din Rhodos, tocmai aici, in timpul lui Cicero. Prima mentiune despre ea se gaseste cativa ani mai tarziu, la Nicolaos din Damasc; din momentul acela Metafizica incepe sã fie comentata, dicutata si sa exercite o influenta profunda asupra filosofiei. Unul din centrele in care ajunge sa fie tradusa Metafizica in araba este Bagdad, in secolul IX; asadar, atat in Occident, cat si in Orient ea ocupa o pozitie central in istoria gandirii. In ciuda acestui fapt, Metafizica lui Aristotel nu este o carte, sau mai bine zis, nu s-a nascut, nu a fost conceputa de autorul ei ca o carte. Aristotel nu a avut aceasta carte, nu a avut in maini Metafizica; de fapt, nici macar nu cunostea cuvantul ?metafizica?. Respectivul cuvant a ramas legat pe vecie de numele sau, dar el nu este titlul vreunei carti, fiindca se pare ca lucrarea a fost culeasa, in formatul cunoscut din traditia manuscriselor, de catre acest Andronicus, la origine din Rhodos; el a fost editorul tuturor lucrarilor si tratatelor redactate de Aristotel pentru a fi predate in scoala sa.