Considerat pe drept cuvânt una dintre capodoperele literaturii britanice a Evului Mediu, poemul Sir Gawain și Cavalerul cel Verde a fascinat și încântat generații de cititori, care au avut norocul să descopere complexitatea surprinzător de jucăușă a unui text, considerat desuet, cu aparențe prăfuite, regăsit accidental printre vrafuri de hârțoage medievale. Descoperit ca parte din colecția Cotton, copie unică a unui manuscris ce datează din secolul al XV-lea (deși a fost probabil compus la sfârșitul celui de al XIV-lea), poemul a fost la un pas de dispariție într-un incendiu care a distrus în bună măsură depozitul de carte al colecției lui Robert Cotton (1570/1-1630), unde au ars și muchiile manuscrisului Beowulf, alt unicat al apogeului epopeii din cultura anglo-saxonă. Înlănţuirea accidentelor și jocul hazardului care au deschis sub ochii cititorului modern o capsulă temporală culturală sunt uluitoare în sine și cu totul demne de ghidușiile minuţios structurate de poetul ce preferă să se ascundă în anonimat, chicotind mut peste veacuri. La o primă vedere, poemul face parte din genul „romanțurilor cavalerești”, în vogă în Evul Mediu târziu; prins împreună cu alte poeme din aceeași perioadă, în același mănunchi de manuscrise, generaţii de critici au încercat să-i găsească un numitor comun cu acestea în persoana ipotetică a unuia și aceluiași poet care a compus și Perla, din același colegat primejduit. În cele din urmă, medieviștii s-au mulţumit să îi acorde titlul aproape nobiliar de „Poetul Gawain”, un alt fericit accident în deplin acord cu multiplele ironii de ton și de substanţă în care este ancorat textul. Că autorul este într-adevăr un poet de primă mână nu încape nicio îndoială. Faptul că își înţelege atât de bine eroul, nepregetând să îl supună la cazne și persiflări, îi conferă acestuia un potențial de tandrețe auto-critică pe care numai un om care se cunoaște și se acceptă pe sine are curajul să și le permită. Subiectul, inspirat din tradiția eroică a lui Arthur și a cavalerilor Mesei Rotunde, a fost mitologizat într-o serie de variante de o pleiadă de scriitori, însă niciunul nu se vădește a fi la înălțimea prozodică și imaginativă a poetului Gawain. (Mircea M. Tomuș)
Cărți,multe cărți.
