Iata cum o cultura marginala, considerata inca „tanara“ dupa aproape 50 de ani de afirmare, inspira o carte atat de bogata in informatii. Ce-i drept, autorii au indraznit, iar indrazneala le-a fost rasplatita: fie ca vorbim despre concertul lui Slick Rick din Roxbury, fie despre vizita la studioul RJam, acestia au documentat fenomenul din interior, dezbracat de orice aparenta sau prejudecata. Porniti intr-o misiune eminamente imposibila, autorii reusesc totusi sa se apropie de esenta rapului. Iata: „Rapul e in primul rand rap: ceea ce vrea sa spuna e ca in hip-hop asta trebuie sa fie locul intraScenic al evaluarii, al aprecierii, al nemultumirii. Asa ca avem o teza: tema, energia, istetimea si ingenuitatea formala a rapului sunt locurile unde spectatorul neMarginal […] va trebui sa caute accesul estetic spre o muzica ce se defineste singura ca nefiind pentru el. Adica ascultatorul din afara nu trebuie sa ia rapul «dupa reputatie»; trebuie sa citeasca rapul asta ca pe o povest
Cărți,multe cărți.
