„Mă simțeam superior tuturor colegilor mei, măcar pentru enormul efort pe care -l cheltuiam pentru a-mi adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât . Mă aflăm în plină criză de pubertate, mă descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea , cât sunt de timid și de neatrăgtor, în comparație cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se până la sfârșitul lieceului. Probabil că datorită ei n-am mai ajuns să termin romanul . La un moment dat am simțit că nu mai pot scrie decât la persoana I, că orice fel de literatură , în afară de cea direct sau indirect autobiografică , n-avea nici un sens. Așa am început Romanul adolescentului miop [...]” - Mircea Eliade, Memorii
Cărți,multe cărți.
