Tematica numarului de fata, probabil, nu este intamplatoare.... Ea s-a impus imediat, natural si poate cu o necesitate mai stringenta decat oricand. Personalitatea si principiile Profesorului Viorel Mihai Ciobanu, realitatile timpurilor prezente, dar si propria-mi credinta ca in adevar sta intreaga constructie corecta, demna si umana a vietii fiecaruia au relevat, timid in forma, dar ferm si asumat, in substanta, existenta unui sistem de valori pe care il consideram ratacit si, in orice caz, desuet. Ceea ce nu poate sa insemne, privit intr-o cheie pozitiv constructiva, decat o adiere de speranta si incredere. Caci, autenticitatea si realitatea sunt singurele repere ce pot calauzi un destin, o profesie... iar cei ce aleg, dimpotriva, constient, calea neadevarului, artificialitatii si infidelitatii fata de principii vor sfarsi intr-o crunta aservire si de nerecuperat libertate. Cunoasterea adevarului inseamna, in esenta, sa te obosesti sa stabilesti toate faptele pricinii ce se judeca intocmai asa cum s-au petrecut in realitatea lor obiectiva, cu mintea curata si deschisa, fara prejudecati si patimi. Imprejurarea ca legiuitorul Codului de procedura civila a reglementat in art. 22 un principiu esential al procesului civil sub marginala Rolul judecatorului in aflarea adevarului evoca preocuparea acestuia pentru ceea ce constituie sarcina primordiala in judecarea pricinilor, firul calauzitor al intregii activitati judiciare. A descoperi adevarul inseamna a afla esenta despre un anumit fenomen. Insa, descoperirea adevarului intampina, adeseori, probleme practice serioase, in principal, cauzate de imperfectiunea umana si de procedeele judiciare utilizate. Profesorul spunea urmatoarele: "Indemnul meu este insa sa ne aplecam chiar si acum cu multa atentie asupra codului, sa interpretam textele si in lumina evolutiei lor de la proiect la lege, sa recurgem si la interpretarea logica si sistematica, pana la urma sa dam o interpretare care sa produca efectele voite. Numai procedand astfel cu totii, teoreticieni, judecatori, avocati si consilieri juridici, executori judecatoresti, notari publici, vom reusi sa impunem obiectivele unei bune proceduri - simplitate, rapiditate, eficacitate - care au fost si obiectivele primului cod, cel de la 1865, dar au capatat evident si noi nuante, principala preocupare fiind aceea de crestere a calitatii actului de justitie. Deocamdata este nevoie, in primul rand, de studiu aprofundat, interpretarea textelor in spiritul noului cod si multa buna-credinta". Buna-credinta, convingerea intima a unei persoane ca ceea ce face este corect conform legii, este, asadar, pilonul in jurul caruia se construieste procesul devotat de cunoastere a adevarului, alaturi de buna pregatire profesionala, consecventa si tinuta profesionala, precum si independenta. Formarea profesionala continua si solida constituie o garantie fundamentala a procesului de cunoastere a adevarului, caci numai o temeinica pregatire poate sustine opinii argumentate, conceptii ferme, viziuni clare, credinte puternice si, astfel, solutii corecte. Ignoranta desprinsa din necunoastere echivaleaza cu dependenta, cu supunerea si cu incalcarea legii. Profesorul Viorel Mihai Ciobanu spunea ca: "Ma mai ingrijoreaza daca actualii judecatori/procurori, inclusiv cei de la organele centrale, au la indemana toate tratatele, cursurile, monografiile, revistele juridice recunoscute ca sa poata cunoaste si problemele teoretice si pozitia doctrinei fata de jurisprudenta, fiindca si in acest fel sporeste calitatea actului de justitie". Trebuie sa recunoastem ca ingrijorarile evocate sunt actuale si astazi si, desi se incearca a fi desconsiderate si asezate intr-o lumina derizorie, in realitate ele evoca una dintre cele mai profunde si greu de reparat crize cu care se poate confrunta sistemul de justitie, respectiv eruditia alterata in substanta. Pe langa buna pregatire profesionala, e nevoie de consecventa profesionala, intrucat nu poti sustine aplicarea legii intr-un fel sau in altul, functie de interesul de la un moment dat, dar si de tinuta profesionala. Roba nu este a judecatorului, roba este a profesiei, iar atunci cand imbraci roba, imbraci profesia si esti obligat sa te comporti ca un profesionist al dreptului si ca un exemplu de moralitate, de demnitate si de onorabilitate. Si aici am in vedere atat pe judecatorul cu functie de executie, cat si pe cel cu functie de conducere si mai ales pe cel cu functie de reprezentativitate, ales in organele reprezentative, de conducere ale profesiei. In fine, independenta este cea mai puternica garantie de libertate si de cunoastere a adevarului, caci presupune capacitatea fiintei umane de a gandi, de a actiona si de a alege potrivit propriei vointe si nu sub imperiul unei vointe care o conditioneaza si ii impune deciziile. Judecatorul trebuie sa respinga orice presiune, solicitare ori amenintare, sa fie deschis perspectivelor si viziunilor noi, insa, sa-si pastreze liberul arbitru. Atunci cand vorbim despre activitatea judecatorului, vorbim despre gandire critica, despre manifestare libera a spiritului, despre creativitate, despre o consistenta intrinseca creatoare. Or, infranarea, limitarea acestor premise indeparteaza judecatorul de la misiunea sa nobila si il transforma intr-un slujbas ce-si infraneaza libertatea in favoarea sigurantei individuale. Constatam in ultima perioada ca in societate se vorbeste pe tot mai multe voci despre degradarea actului de justitie, despre solutii nedrepte, despre abuzuri chiar, despre efecte ale unor hotarari judecatoresti nerecunoscute pe plan european, despre suspiciuni, despre neincredere. Se vorbeste despre lipsa de raspundere a judecatorilor si se clameaza tot mai mult in jurul ideii de integritate si responsabilitate, doua coordonate esentiale pentru savarsirea actului de justitie. Pentru ca rolul judecatorului consta in aflarea adevarului, in asigurarea procesului echitabil si in respectarea drepturilor omului, el trebuie sa se lupte pentru triumful principiilor si sa apropie dreptul de ceea ce publicul larg poate percepe ca fiind dreptatea sau echitatea. Judecatorul trebuie sa se manifeste in conformitate cu regulile de drept, cu credintele si valorile specifice, sa aplice bune practici, sa elaboreze cunostinte si competente robuste menite sa reziste la "asalturile" contemporane indreptate impotriva statutului sau. Judecatorul trebuie sa caute rosturile sociale ale legii si sa nu interpreteze excesiv de tehnicizat legea, trebuie sa caute sa inteleaga ce spune legea si sa se intrebe de ce spune ceea ce spune legea. Justitia nu se va infaptui in toate dimensiunile sale (juridica, sociala si morala) daca in constiinta destinatarului, a beneficiarului actului de justitie, nu va fi sadita ideea de suprematie a legii, ideea de rigoare profesionala, ideea de hotarare argumentata, in afara arbitrariului. Este important a se depasi tentatia de a judeca doar "in litera legii" si a trece, fara rezerve, in zona judecatii "in spiritul legii". Judecatorul trebuie sa fie un ghid al societatii, un garant al aplicarii legii in cele mai profunde sensuri ale ei, o personalitate cu relevanta in societate care trebuie sa actioneze cu constiinta si suflet profesional, cu crezul ca face parte dintr-o cultura juridica acordata la valorile profesionalismului, intelegerii si constructiei. De asemenea, este important sa se exprime in profesie cu demnitate, fidelitate, in spiritul adevarului si dreptatii, cu echilibru, fara patima si fara compromisuri. Orice compromis este, in fapt, un compromis cu tine insuti. Fac, asadar, un apel la abandonarea contra-culturii juridice, a disensiunii, a manifestarilor distructive si, de asemenea, la constiinta profesionala, juridica a judecatorilor, in privinta carora istoria ne-a demonstrat, de-a lungul timpului, ca cei care au rezistat presiunilor, amenintarilor, solicitarilor si tentatiilor de orice fel sunt cei ce si-au pastrat intacta independenta. Si cum in procesul cunoasterii relevant este gradul de cultura juridica la care judecatorul se afla, se raporteaza si in relatie de care se valorizeaza, invit judecatorul la apararea dreptului la identitate, gandire libera si traire superioara, toate acordate la spiritul adevarului, singura valoare pe care se cladeste libertatea, cinstea si onoarea. - Prof. univ. dr., judecator Evelina Oprina, Director, Revista romana de jurisprudenta
Cărți,multe cărți.
